marți, 22 martie 2011

My secrets




Am o cicatrice în spatele inelarului,
am lobul unei urechi mai mare
şi ieri telefonul nu mi s-a stins, l-am închis eu.

Am cochetat cu bărbaţii într-un oraş străin,
am o brăţară bălţată din plastic, pe care o port doar noaptea
şi cuvintele acestea le-am furat de la o fată pe care o durea capul.


...

5 comentarii:

  1. iar eu am pentru tine o ghicitoare, care este stavilarul cuvintelor: un film, muzica, mutenie. :)

    RăspundețiȘtergere
  2. :)da,mi-am pus deja niste janice joplin,ma gandesc la the lives of the others,pe care imi doresc de mult sa il vad,apoi niste nuante de lila satinate,care imi aduc in inima mutenia
    :)
    multumesc

    RăspundețiȘtergere
  3. chestia e că aseară ascultând michel nyman, am văzut clipul acesta, cu filmul the piano. uită-te să vezi cum e îmbracată doamna :D

    RăspundețiȘtergere
  4. cred ca aici fotografia este mult mai graitoare decat poemul, care cumva trece, zic eu, pe langa esential - dar esentialul este in aceasta imagine, in severul ei alb-negru atat de contrastat, care vorbeste despre forta disciplinei auto-impuse, linia buzelor, taiata brutal, nu face insa decat sa reveleze intensitatea senzualului, arderea este acolo, chiar daca atat de bine stapanita, iar picioarele, oh, acei pantofiori, cum se odihnesc ei fara odihna, de fapt, este multa tensiune acolo, este frica, este lupta cu frica, asta povestesc si mainile, o ezitare de a fi, plenar, fara timiditati si pareri de rau si vinovatii.
    bratara si cercelul si fusta spaniola cumva striga insa bucuria, peste toate, dansul care fulgera in sange, chiar in aceasta nemiscare :-)

    RăspundețiȘtergere
  5. Cred ca este comentariul cel mai elaborat pe care l-a primit vreodata o fotografie a mea,draga,si cat m-a impresionat atentia pentru detaliu,subtilitatea viziunii,confiuratiile in care ai integrat fiecare schita,un adevarat poem despre mine,in care ma regasesc complet,cu,da,disciplina autoimpusa,puseurile mele de tensiuni sfarsite printr-o liniste plenara,tacuta;si da,la fel,unduirile mele de Pink Martini,reverberate in peretii calmi ai casei unde imi imprastii intreaga fiinta.Cat iti multumesc ca ma cunosti astfel...

    RăspundețiȘtergere

Blog Archive

Persoane interesate

Despre mine

Fotografia mea
mono no aware-conceptul nipon care m-a preocupat, poate, cel mai mult, cu a sa "evanescenţă a lucrurilor"
Un produs Blogger.