miercuri, 8 februarie 2012

Remember (II)








Ştiu că îţi obosiseră braţele de la vâsle
(tu mereu te-ai încăpăţânat, deşi
de pe la zece ani ţi-a îmbătrânit trupul
şi aşteptai mereu zăpezile)
- de aceea te-am rugat să mă laşi cu tine
în noapte - măcar să veghez, cine ştie...

Îmi aminteai mereu de clipa aceea
când întunericul e una cu marea
şi orice far, apoi, te orbeşte
ca atunci când şoferii pun faza lungă
şi nimeni nu mai respectă regulile.

Dar asta nu e nimic, îţi spuneam
- şi cuvintele mele se auzeau tare,
aşa cum se întâmplă doar noaptea
şi atunci când vine zăpada.


...

7 comentarii:

  1. ce iţi spuneam că toată seria asta este grozavă?

    da, doar atunci, când vine zăpada într-un întuneric mare, şi te sperii de sunetul propriei voci, la acel ceas teribil -

    RăspundețiȘtergere
  2. :)
    ...si ma bucur daca sunetul vocii s-a auzit acolo,in adancuri.

    RăspundețiȘtergere
  3. mi se pare incredibil cum descopar si eu ceea ce voi stiati deja. cata sincronizare, as zice, daca imi permiteti cliseul! eu nici nu stiusem ca Cerasela facuse o postare astfel, ca aceasta, cand am facut-o eu pe care cu masina, in noapte. ce frummos ne simtim lumile. si ce frumoasa este aceasta serie, intr-adevar, in griul ei monoton, coplesitor, inhibant.

    RăspundețiȘtergere
  4. :)da,ai vazut,masina,Luntrea,cum imi place mie sa o numesc,neadaptata inca profond secolului vitezei:)da,le-am pus cam in acelasi timp,ascultand,poate,vocea,imperioasa.

    (de un timp,mult gri si negru in vesmintele mele,ultima mea porecla,nu mai are rost sa ii numesc autorul,este "Scufita Gri":)

    RăspundețiȘtergere
  5. ce frumos, Luntrea, uite aici se vede adevarata fire poetica! pentru ca si eu, neadaptata inca secolului vitezei, am o denumire pentru masina, mi-e si rusine sa o mentionez acum dar sinceritatea ma impinge de la spate, eu ii zic Roabă (nu am gasit alt termen care sa/mi exprime dispretul si in acelasi timp, sa-i recunoasca necesitatea utilitara)
    :-)

    ps. roaba ca in: Vehicul pentru transportul materialelor pe distanțe mici, alcătuit dintr-o ladă sau dintr-o platformă cu o roată și cu două brațe, de care împinge omul; tărăboanță.

    taraboanta, ce cuvant, nu il stiam, haha

    RăspundețiȘtergere
  6. taraboanta seamana cu boboroanta,si mie demersul mi se pare foarte vesel:)

    acum,ca ai zis,ma izbesc iar de incapacitatea mea de a fi vreodata exacta si logica,cum cere gramatica-roaba,ca omonim,cum sa fie omonim,cand amandoua servesc ceva,ceva care poate parea devastator?...gramatica nu este facuta,fara doar si poate,pentru oameni care nu vad decat polisemantism,niciodata omonimie,niciodata legaturi frante.

    de aceea toate-luntre,roaba,taraboanta-nu fac decat sa serveasca spre a ne duce;spre a ne duce:)

    RăspundețiȘtergere
  7. oh,boroboata am vrut sa spun,iarta-ma:)

    RăspundețiȘtergere

Blog Archive

Persoane interesate

Despre mine

Fotografia mea
mono no aware-conceptul nipon care m-a preocupat, poate, cel mai mult, cu a sa "evanescenţă a lucrurilor"
Un produs Blogger.