Zăpada din anul acela - îţi aminteşti?
ne plăcea tare mult să privim urmele
(nu ne gândeam la nimic)
şi doar dacă deschideai ferestrele
mureau toţi microbii.
Da, ştiu, întârziau trenurile
când trebuia să pleci sau să vii
(aşteptam mult)
şi ne cuprindea brusc tristeţea
la vederea bicicletelor, pe balcon.
Dar ceea ce nu vreau să uităm
e cum nu ne lăsa iarna
(pur şi simplu nu ne lăsa)
- rar am văzut ceva
care să ne ţină mai strâns.
...
extraordinare aceste fotografii, sunt perfecte!!! nici măcar eu nu am nimic de comentat :-)
RăspundețiȘtergereo iarnă apăsătoare, gri, sumbră, de film rusesc, de gară din aceea mihalkoviană, siluetele par deja ireale, deja dincolo de viaţă -
îmi place mult şi poezia, sfârşitul este extraordinar, ca adesea - singurul lucru care nu-mi place este versul
şi doar dacă deschideai ferestrele
mureau toţi microbii.
pare un clişeu, o expresie din acelea prăfuite care se vor glume şi circulă pe la noi, de fapt cred ca am şi auzit vorbele astea, pe undeva, sau aşa sună.
:)am primit,in ultima vreme,atatea adjective care nu ingaduie nuantele,incat a inceput sa imi fie aproape teama:)m-am bucurat nes[us ca ti-au placut imaginile,dar spune-mi,nu deranjeaza deloc incadrarea de la cea cu gara?nu conteaza ca era,din nou,sa imi rup gatul incercand sa prind colturile de forta,insa eu as fi vrut mai mult de la ea,din punctul asta de vedere.si ,la a doua,coltisorul din stanga sus,pe care l-as fi vrut alb-desi si de acolo incepe un nou drum-,iar la cea cu ferestrele parca un pic prea multe umbre-insa cu lumini chiar putin mai accentuate se pierdea ceva,nu stiu ce:)
RăspundețiȘtergerecat despre clisee,ce sa ma fac eu,daca imi plac?nu pot explica logic forta si bucuria pe care o naste in mine clipa aceea de claritate,in care lucrurile devin simple si un cliseu imi intra,efectiv,in inima,cand nu mai e nevoie de nimic altceva.cred ca asta am vrut sa spun si acolo,insa stiu ce ar fi nevoie,mai degraba,sa incerc:sa empatizez cu ideea ca parerea mea despre clisee e ceea ce simt eu,intr-o poezie ar trebui mai mult talent ca sa transpara ,pura,simtirea asta:)
asa ca m-am gandit,nu stiu dac repar,de fapt,ceva,la:
"si doar daca deschideai ferestrele
se aerisea imediat".
it is better now?
multumesc pentru tremurul bucuriei:)
wow!!!! wow!! eu nu mai intrasem aici de cateva zile. cat de frumoasa este aceasta postare, cat de mult imi place a doua imagine... perfecta! m-au trecut fiorii cand am vazut-o, cu echilibrul ei, cu poezia unui sumbru in care ne inecam cu totii. si cu sranta ca dincolo de acel alba este mereu un drum pe care sa mergem.
RăspundețiȘtergereCris,o sa incep sa cred ca tu si cu Li impartasiti senzatii asemanatoare-si lui i-a placut mult imaginea a doua,cel mai mult,rar se intampla asta fara retineri:)atatea drumuri,cand am vazut ce a iseit m-am gandit la aproape toti oamenii pe care ii cunosc,si am iubit,sporit,engleza pentru acel "togetherness"pe care zapezile balcanice ne fac sa il simtim si mai adanc.
RăspundețiȘtergerepoate ca bucuria privitorului se poate masura uneori in numarul de interjectii-si atat ma cuprinde fericirea in fata entuziasmului tau.cum i-am spus si Andreei:voi faceti ca seriile sa continue