Pe ea
oamenii o numesc doamnă;
când plânge
îşi ţine umerii drepţi
şi nu-i vezi lacrimile sub păr.
Pentru viaţă
are-un haiku
cu sunet de sticlă.
În ochii ei
mereu vreau să ştiu
cine sunt
de mă iubeşte astfel.
...
nişte
Acum 5 ani
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Plimbările mele
-
-
-
A bright winter's dayAcum 10 ani
-
A brief moment...Acum 10 ani
-
Parfumul inceputuluiAcum 10 ani
-
-
187Acum 13 ani
Despre mine
- Miriam
- mono no aware-conceptul nipon care m-a preocupat, poate, cel mai mult, cu a sa "evanescenţă a lucrurilor"
infinit pe pleoape de copil curat
RăspundețiȘtergeretransparenta sufletului
tau
se oglindeste
in unduirile vantului.
simboluri ascunse.
Flipi este cel care poate vedea infinitul si transparenta in ochii nostri si poate simti in orice imagine statica unduirile vantului;de aceea il privim,cu atata drag,de sub sprancenele noastre avide...
RăspundețiȘtergeresuperba seria Mylady, iar aceasta fotografie are, imi pare, proprietati magice, ma simt strapunsa, luata in posesiune, strabatuta si ridicata de ceva ce nu pot numi - insa, cu siguranta, glorios.
RăspundețiȘtergereMa bucur tare mult ca doamnele mele iubite se simt rasfatate in aceste imagini si cuvinte,doamna Roxana,ele sunt ale noastre,regine ale regatelor de pretutindeni,de paie sau nu,oricum deplin stapane,intr-o lume,orice s-ar spune,cu puternice nuante falocratice:)Iar impresia de magie se datoreaza,spun eu,si cerceilor pe care candva mi i-ai oferit,in revarsare bordeaux...
RăspundețiȘtergere