Pe pajiştea de pe pătura noastră
m-am intins, sub raze
şi-am luat în braţe
constelaţiile moi din puloverul tău de lână-
-iată, dragule, cum culeg cu păsările
seminţele pe care le-ai presărat pe pervaz.
Te rog, lasă fereastra deschisă-
-chiar dacă am febră,
în aerul rece râd-te-iubesc.
...
ofranda de puritate si gratie. nu exista boli care sa reziste la asa ceva :-)
RăspundețiȘtergereDa,draga mea,in fiecare "ofranda"simt intremarea,aerul rece ma invigoreaza,insa uneori prea puternic el,de aceea mi-am ales o pajiste,ca simt mangaierea firelor de iarba si siguranta din drumul trasat clar al stelelor
RăspundețiȘtergerecat de frumoasa este aceasta imagine.
RăspundețiȘtergeresi cum m-a lovit simplitatea ei.
Pe pajiştea de pe pătura noastră - cum poti tu sa surprinzi lumea atat de clar, spune, cum?
Cris draga,nu imi dau seama de nimic,crede-ma:ma intind,ori de cate ori pot,pe orice pajiste pot,pe orice simulacru pot,aceasta staza a lucrurilor ma intremeaza si,un pic odihnita,vad cate ceva:)
RăspundețiȘtergere