Prima seară a primăverii a fost
ca şi când ai face dragoste în noaptea de Paşti.
Erau ceva mai mult de 17 ani, da,
însă şi pe-atunci tot la fel ar fi spus.
Între aceste două nopţi se afla un pahar gol
în care avusese mai înainte-un vin aşa de înţepător
de parcă ai fi adus de pe stânci umede butoaiele
și-ai fi purtat tocuri.
ooooo ai reluat postarile!!!!!!!!!!!!!!!!!
RăspundețiȘtergeresi mie nu mi-ai spus, eu acum daca nu mai am bridge-ul nici nu mai primesc notificari de pe bloguri, si nu stiu... am tot intrat intr-o vreme, dar nu se intampla nimic :-)
da, primavara asta nu numai ca este asteptata ca niciodata, dar trebuie sarbatorita intr-adevar fara seaman, cu trup de regina si vise rostogolindu-se in toate zarile, de pe stanci umede :-)
(imi place imaginea la nebunie, este atat de evocativa - desi eu o vad pe orizontal, cumva :-)
si eu tot pe orizintala o vad, sa stii, dar nu am stiut sa o intorc:)- stiu ca ma crezi in stare de asta:)
RăspundețiȘtergerece straniu: raspund la acest comentariu inainte de noaptea de pasti si am langa mine un pahar de vin rosu, sec, cum imi place mie, foarte intepator:)-si, cand am facut curat in camera cu masuta,am vazut ca vopseaua s-a patat de la urmele de pahare-si mi-am zis ca nu o sa o vopsesc din nou,ci o sa o las asa...evocativa:) stii,intr-o noapte de pasti, pe 12 aprilie, acum foarte, foarte multi ani, m-am indragostit prima data:)si de atunci am tot alunecat pe stancile umede, ca sa o spun mai bland...:)
nici eu nu stiam ca s-au reluat postarile, dar am mai revenit si eu in iarna, si sub sprancene era tacut.
RăspundețiȘtergereeste minunata postarea, m-a rapus insa comentariul tau, evocativ, de aprilie, inca este aprilie, cand totul este la inceput.
as vrea o poezie cum se aluneca pe stancile umede. tot incerc sa o scriu in minte, dar eu nu am forta evocarii tale, nici poezia clocotinda din tine.
cred ca amandoua o asteptam, postarea adicatelea. ;-)
Vara aceasta fără poeziile tale este mai tristă ....
RăspundețiȘtergeredraga mea Cris, si mie mi se pare ca a trecut atat de mult de cand nu am fost aici. ma plimb, tacuta, incercand sa regasesc senzatiile cele mai fidele ale acelor timpuri, ca atunci cand, scriind aceasta poezie, retraiam prima dragoste. totul seamana cu a sufla peste un geam care, aburit, reda tot trecutul si oglindeste in ceata ceea ce este prezent.
RăspundețiȘtergereDear James, I'm very sorry that I was absent so long, and your comment was in a little box, unpublished, I didn't know. I promise that I will be back, with a gift for you, and I hope I can make things good again...thank you with dearness and hugs.
RăspundețiȘtergere