sâmbătă, 22 decembrie 2012

Iernile (I)








De câte ori o mângâiam avea părul cald,
iar ochii ei albaștri nu și-au schimbat nuanța nicicând;
îmi vorbea despre lucruri doar după ce ele treceau
și-avea felul ei de a întoarce ușor spatele
când o-ncânta o priveliște.

Mi-am petrecut iernile așteptând prin ninsoare
clipele când ea revenea agale spre mine
și surâdeam amândouă- n mulțime.


2 comentarii:

  1. e atâta tandreţe aici, mi-a fost greu să rostesc un singur cuvânt, printre atâtea aşteptări, reveniri agale şi şoapte duioase...

    ce minunată este prima imagine...

    RăspundețiȘtergere
  2. iti multumesc ,intotdeauna simti atat de profund aceste incercari ale mele.
    dar,draga mea,nu cred ca am reusit in Ierni ceea ce am vrut,initial.voiam sa fie ceva intins si alb,cu miscari abia perceptibile,in care totul abia sa existe,la suprafata,dar sa se simta ceva foarte treaz dincolo de descriere.voiam ceva foarte fin,dar si foarte puternic.voiam ca totul sa iasa de la sine intelesșrepet,nu simt ca am obtinut ceea ce visasem:)

    dar tu,atat de treaza,da,tu esti acolo,in ce mi-as fi dorit eu

    RăspundețiȘtergere

Blog Archive

Persoane interesate

Despre mine

Fotografia mea
mono no aware-conceptul nipon care m-a preocupat, poate, cel mai mult, cu a sa "evanescenţă a lucrurilor"
Un produs Blogger.