Știa că atunci când va veni ploaia
va putea să stea singur pe o bancă în parc,
petele de cer se vor întinde mai mult,
se vor lungi chiar acolo, la picioarele lui.
Și știa că va putea prinde câteva picături pentru el
- apoi va zâmbi vag, ca un bătrânel
care a atins o aripă albă în zbor.
N-am cunoscut vreodată pe cineva
care să tresară așa la vreun nor
- și-n ochii lui erau semințe-aurii.
m-am indragostit de acest barbat, trebuie sa o spun, atata frumusete si gingasie, si mai sunt si semnintele aurii, cine ar putea rezista?!!! :-)
RăspundețiȘtergere:)
RăspundețiȘtergeres-a intamplat ceva care mie mi se pare ciudat cu barbatul acesta-iarta-ma daca demitizez ceva:)am scris despre el ...presimtindu-l intr-un fel,mie asa mi se pare.cand l-am vazut ieri pe cel cu privirea albastra,am simtit ca de fapt despre el am scris cu cateva zile inainte-era,intr-adevar,genul care s-ar duce in parc si ar sta singur,culegand stropi:)
(semintele acelea aurii,stii,eu parca in ochii Pestilor le vad cel mai clar:) ).
indragostirile noastre