vineri, 28 septembrie 2012

Zăgazul










Raniţa tatei a fost mai mereu grea
- ţin minte că mi se rătăceau degetele printre ciocolată şi marţipan -,
mă ajutam de o pereche de sandale albastre din cauciuc
să-mi amuţesc paşii, când aşteptam.

Şi mai ştiu că nu am mai văzut o ploaie ca atunci,
 îmi făcusem din mâini streşini;
când a venit, am ţipat ca la o-nmormântare
- niciodată n-a fost mai mirat şi mai trist
- iar marţipanul era ud de tot.


6 comentarii:

  1. isihasm - şopti oglinda fermecată gravurii trecutului.
    racord - şopti grafitul aşezat pe coală

    două vene prin care pulsează inima viitorului şi mintea trecutului.

    RăspundețiȘtergere
  2. ...si probabil o continuitate pe care grafitul oglindit o pastreaza acolo,intre straturile lui de argint.
    iar sangele circula,albastru,plin de aer

    RăspundețiȘtergere
  3. ce coplesitor e totul aici, cautarea tacuta, dar sfasietor de atenta din fotografii, cu acele culori patrunse de linistea pamantului - si tipatul, contrastant, din versuri, suferinta rasfranta de ploaie parca in toata lumea... intre ele, un echilibru fragil se naste, o impacare, parca...

    ce este in a doua, o oglinda? sau doar rama ei? nu inteleg reflexiile, e o oglinda transparenta? :-) cum se vede ce e in spatele ei?

    RăspundețiȘtergere
  4. oglinzile de aici au avut reverberatii foarte adanci in altele,vad,asa cum se intampla,de obicei,cand apare in imaginar oglindirea.parerea mea este ca putine lucruri pot egala tipatul ,atunci cand el apare din memoria cea de nesters,iar acest gest,atat de firesc,la urma urmei,de a-ti face din trup adapost impotriva ploii,m-a pus intotdeauna pe ganduri-ca sa aperi ce,pe cine,inima din trup,o parte a lui,exterioara-si atunci,care?poate ca impacarea sta in gustul martipanului,chiar udat de ploaie,sau,mai degraba,in linistea sandalelor albastre,asta nu mai tin clar minte,ar trebui sa inventez,in amintire :)

    iar acolo este o rama goala,o rama in care poti pune orice,asa mi-am zis,ea doar sugereaza ca poti ajunge acasa :)

    RăspundețiȘtergere
  5. Ce îmi place a doua fotografie...

    Bravo.

    RăspundețiȘtergere
  6. Ma bucur,Vladimir,pentru aprecierea sustinuta de punctuatie:),pentru ca te-ai asezat sa privim o clipa impreuna punerile in abis:)
    multumesc

    RăspundețiȘtergere

Blog Archive

Persoane interesate

Despre mine

Fotografia mea
mono no aware-conceptul nipon care m-a preocupat, poate, cel mai mult, cu a sa "evanescenţă a lucrurilor"
Un produs Blogger.