În clipa aceea, doar una,
nu s-au privit cât de atent se putea
- de aceea ea nu a mai ştiut niciodată
dacă să-şi lase rochia să se rotească uşor împrejur
sau să-i ridice cu fală pliurile-n albastru.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Plimbările mele
-
-
To live everythingAcum 6 ani
-
-
A bright winter's dayAcum 9 ani
-
Parfumul inceputuluiAcum 9 ani
-
-
187Acum 12 ani
Despre mine
- Miriam
- mono no aware-conceptul nipon care m-a preocupat, poate, cel mai mult, cu a sa "evanescenţă a lucrurilor"
este unul dintre acele momente perfecte, in plinatatea lui, care insa isi pastreaza transparenta si gingasia, cum rareori se poate...
RăspundețiȘtergerenu pot sa uit dilema ei, parca toata viata s-a concentrat aici, in acest banal gest nevazut pentru altii
poate ca fata asta simte ca nu fost,totusi,un moment deplin,ca se mai putea stoarce cate ceva de la el:)si acest gest,tu l-ai vazut,el exista,nu,are aceasta fala a lui,care nu il face nicicand inutil:)are insa o frumusete aurie,sub privirea cuiva:)
RăspundețiȘtergereda, pentru ea da, dar eu ma refeream la mine, la intalnirea mea cu acest gest, in text :-)
RăspundețiȘtergere:)iarta-ma,e greu sa te descurci printre "personaje",autor si cititor:)desi ultimul este,ce-i drept,cel mai important:)
RăspundețiȘtergere