Necazul cel mare cu ploile acelea
era că nu li se mai auzeau, pe asfalt, tocurile,
- iar ele îşi promiseseră solemn într-o noapte de vară
să lupte până la ultima suflare pentru cochetărie.
Şi atunci, un gând straniu le urmărea
- era ca şi când ploaia ar fi ţesut de capul ei, singură
- doar lăsaseră în urmă războaiele, abia aşteptau să ajungă acasă.
Singura şansă era să adoarmă repede, repede
- acum, cât ferestrele sunt încă întunecate
şi gleznele - gata pentru un şir lung de cadriluri.
hello my friend Cerasela. thankyou for sharing your first name. You say it means "cherry" in english and that is why you like red.That is beautiful poetry and I think you are right. a name can take on meditative powers(if you allow it to.)
RăspundețiȘtergeremirae or mira is what I wanted as a signature means a long lasting star and peace.
this is a beautiful photo. I love the blues and greens against the stone-very subtle and beautiful.
I love your words-
tribulation of those rains-still not being heard on asphalt.
I was just playing with the phrase and I love that -it means to me that cries for help are not always heard.
have a beautiful magical day.
wow, nicicand nu m-am gandit, dar asa este, adevarat:
RăspundețiȘtergere'Necazul cel mare cu ploile acelea
era că nu li se mai auzeau, pe asfalt, tocurile'
pot oare sa iti spun cum m-a tulburat aceasta atentie la gesturile lumesti? nu stiu pe cineva care sa le surprinda mai bine, sa le inteleaga complet, asa cum o faci tu.
cat de frumos!
Dear Mirae,in our literature Mira is a strong character from a play,and I love it very much-is one of those women who can change the directions in life,but she she does not, only her sacrifice.
RăspundețiȘtergereI love too the combinations between green,blue and gray,the sound of glass.in this poem,the rain shackles the tiptoes on hearding on the aspahalt-and this fact is against the dream of a weaver.the only solution is the dream...
Cris draga,la tesatoare ma gandesc de mult timp,le urmaream dimineata,indreptandu-se spre fabrica de confectii de la marginea orasului,ele purtau mereu tocuri si ceva obosit pe chip,insa tocurile acelea atestau,mai mult decat orice,existenta viselor lor,speranta intr-o viata mai buna,mai inteligibila.este ceva atat de duios in cochetaria lor,ceva care merita atat de mult ingijit,ca un vis ,rorund,cum ai spune tu,dincolo de ferestrele intunecate unde putem sustine dansuri nesfarsite,in timp ce ploaia acopera zgomotele lumii
RăspundețiȘtergereimaginile tale devin din ce in ce mai bune :-)
RăspundețiȘtergeresi sunt de acord cu cris, doar tu le poti surprinde asa, aceste miriade de lucruri si nuante neinsemnate, care dau, insa, bogatie tesaturii realului...
e atat de frumoasa poezia asta, nu ma satur de ea :-)
:)ploua atunci,si era atata racoare in nopti...
RăspundețiȘtergerenu cred in aceasta facultate unica,cum spuneti voi,a mea,mai degraba,de fapt,nu cred in amploarea ei.in orice roman sau poezie buna pe care o citesc vad atatea lucruri pe care le-ar vedea cineva cu adevarat atent,e adevarat ca ma simt afina cu ele,ca nu ma mira,insa e putin,prea putin ceea ce vad eu din cat este. si totusi,cum se spune intr-o carte pe care o savurez din plin,si totusi,atata timp cat voi spuneti,pentru voi,cel putin,trebuie sa cred ca asa este:)
multumesc pentru insatiabil:)