joi, 24 mai 2012

Infuzii




El era cel cu care vorbeam despre oleandru,
despre cum mă gândesc zilnic la Bijuteria de Jad
(zicea să stau liniştită, că umbra nu trece nicicând în infuzie)
mă asculta şi îmi aducea aminte mereu de umbrelă,
îmi împacheta fructele în hârtia aceea,
ştia că nu puteam să-i rezist.

Tăcea imediat în faţa vreunui gest timpuriu,
mă pusese pe gânduri, aştepta să-mi revin
- şi acelea erau clipele când voiam eu să rămân singură,
mă tot uitam la haina care-i plăcea,
o lăsa atârnată în hol.

Într-o zi însă am stat neclintită
- ploua aşa încât să nu se mai poată opri,
a venit, m-a îmbrăţişat fericit
(nu-l văzusem plângând niciodată)
şi apoi a plecat uşurel, pardesiul deja îi intrase în noapte.

6 comentarii:

  1. imensă tandreţe, numai sub ploi nesfârşite posibilă...

    cred că aş fi vrut alb-negru imaginea, care este extraordinar compusă.

    RăspundețiȘtergere
  2. hello my friend, beautiful photograph, -the fruit of the day-ripe but left aside not experienced and the rain that the umbrella could not tame.

    thankyou. have a beautiful day.

    RăspundețiȘtergere
  3. dar sa fi vazut in realitate cum era!si sa fi auzit si ploaia,sa fi simtit mireasma ei,sub lumina aceea intunecata...
    e ciudat,dar poezia asta nu a vrut sa fie de dragoste,e mai mult o poezie de multumire,de initiere pentru mine,pentru cel care este discipol cu sanse si care se hraneste cu nuantele tacerii maestrului.caruia ii este de ajuns sa nu uite prietenul sa ii amintească sa isi ia umbrela.asta era-pentru prietenii care ma initiaza prin dragostea lor:)
    pentru care,in primul rand,postez aici:)

    RăspundețiȘtergere
  4. hello, Mirae,glad to see you here:)
    your words are a poem for me and that umbrella is here to be open,the fruit is here to show his core.in this time,the rain keeps falling, so patiently...

    RăspundețiȘtergere
  5. da, ploaia, ploaia, nicicand nu e prea multa, prea deasa, prea rece. doar cand ploua, ca in poezia ta asa de fluida in perfectiunea ei, tandretea este singura stare posibila, unicul mod de contemplare si de acceptare.
    cat ma bucur ca exista acest blog, ca pot citi aceste minunatii, ca cercurile in cercuri :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Cris draga,impresiile tale sunt cele care fac ca totul sa se roteasca,cumva,in cercuri:)pana si stropii de ploaie devin,asa,mai rotunzi-mereu pun grade de comparatie unde nu ma lasa gramatica:)-iar imbratisarile se fac intotdeauna in rotunjime,umbrelele,marul...:)
    si,in clipe ca acestea,in care tu ma faci sa ma gandesc inca si mai mult la simbolistica cercului,la cat este ea de prezenta in jurul nostru si in noi,eu incep sa prind idei tot mai mari despre mijlocul lui,ce sustine cercul?...

    RăspundețiȘtergere

Blog Archive

Persoane interesate

Despre mine

Fotografia mea
mono no aware-conceptul nipon care m-a preocupat, poate, cel mai mult, cu a sa "evanescenţă a lucrurilor"
Un produs Blogger.