Pentru E., care mă învaţă atâtea despre fragilitate şi opusul ei
Era atât de micuţă şi îi plăcea atât movul,
încât dacă te uitai prea mult la nişte flori
te apuca neîncrederea, ziceai că a fost o părere
- de la asta te putea salva doar căderea petalelor.
Era, de altfel, şi foarte uşor de purtat,
atâta discreţie, râdea doar când tu erai fericit
şi te distra cu abacul ei pentru gânduri şi logică
- iar faptul că se născuse cât să prindă la ţanc ultimii irişi
îl înmulţea întruna cu plus infinit.
Tot ce făcea fata asta
era ca atunci când îndrepţi cu migală o cută
ca să poţi ieşi apoi fără griji.
pentru mine versul acesta
RăspundețiȘtergerede la asta te putea salva doar căderea petalelor.
si ultima strofa ating perfectiunea. as vrea ca toata viata mea sa poata sa atinga acea concentrare si gingasie deplina a gestului de a indrepta cu migala o cuta. doar tu puteai vedea gestul acesta, si face asa de real...
:)e un vers bland,intr-adevar,pe care il faci fara sa te misti,aproape,fara sa respiri,aproape,fara sa poti spune cziva ceva despre cata arta ai nevoie a sti-si parca nicicand nu e indeajuns.
RăspundețiȘtergereiti trebuie,intre altele,haine din acelea de "domnita",cum a spus Li cand am adus intr-o zi acasa doua bluze catifelate si usoare-usoare:)
ma bucur.atat de mult,incat am intarziat raspunsul in mod inadmisibil :)
da, ce a scris Roxana, versurile punctate de ea sunt si preferatele mele. deplina concentrare a celor care cred si vad, si indepartarea grijilor si cutelor cu migala, acestea sunt gesturi care dau contur rotund realului.
RăspundețiȘtergere...si poalele rochiei sunt intinse,impecabile,fara nicio cuta,fara niciun artificiu,deplina eleganta ,iesirea pentru care ne pregatim niciodata indeajuns de mult.
RăspundețiȘtergere