Uitasem ingredientele săpunului de Alep
- deşi mi le rostise clar, cu palmele-ntinse
- şi dacă n-ar fi fost firescul gestului ei
şi simplitatea acelui "Alep", cu margini egale,
l-aş fi lăsat acolo, fără cuvinte.
Când te săpuneai trebuia să îţi ţii respiraţia
- abia apoi puteai să-i numeşti fără preget aroma;
vrând-nevrând te curăţai lent, avea margini zimţate,
însă-ţi lăsa pielea ca un câmp de cireşi înfloriţi
şi orice-aveai să porţi după îţi părea de mătase.
Nisipiu şi făcând toate astea,
săpunul îţi vorbea, de fapt, de Alep
- aşa că l-am aşezat pe o piatră.
Ea a venit să mă vadă, cu palmele-ntinse,
mă privea fără preget, printre gene zimţate,
eşarfa îi flutura mătăsos, şi-a zâmbit
cu ochii la piatră.
...
oh doamne, draga, ce minunat, nu pot să cred, nu pot să-mi iau ochii de aici, vai ce frumoase sunt imaginile, ce diafane şi în acelaşi timp precise!!! iar despre poezie nu pot spune nimic, nu, m-a lăsat fără cuvinte, nu ştiu cum aş putea să-ţi mulţumesc... palmele mele întinse, pentru tine, înspre tine, mereu ~
RăspundețiȘtergere:):)da? eu ma bucur cel putin la fel de mult.mi-as dori atata sa pot,sa am timp,talent si disponibilitate sa scriu despre toate aceste daruri pe care le primesc si care ma invata atatea,in mangaierea lor matasoasa-tu,care nu numai ca nu ai uitat,ci ai stiut intotdeauna cum sa ma mangai...
RăspundețiȘtergereaceste cuvinte,simple,Alep,obiectele,cuvintele in sine,cu mitologiile lor,intalnirile noastre-de ajuns ca sa consideri viata,in pofida filosofilor si a oscilatiei de serotonina,mirabila.
ablutiunea a fost reinventata,de cand mi-ai daruit Alepul...:)
!!! ce coincidenţă, când postai tu aici, eu am postat pe Bridge, începând o nouă serie cu mitologii!!!
RăspundețiȘtergere(despre zeiţe, de fapt, altă obsesie comună :-)
cum traiesc miturile in noi,nu? ma gandesc iarasi la fosta mea iubire,eliade,saracul,si toate re-editarile lui...
RăspundețiȘtergereastept noile suflari ale zeitelor,si nu cred ca e apostazie cand ma gandesc la rochitele noastre:)
am lipsit o vreme si cate am pierdut. stiu ca m-am uitat pe blog cand ai facut postarea asta si m-am minunat. mi-au trebuit cateva zile sa o interiorizez, sa o iau, sa o inteleg.
RăspundețiȘtergerecat de plin, totul, si cum se umple totul in jurul bucatii de alep. straniu, inainte sa vad postarea, imi cumparasem si eu alep, dar stiu ca desi ne bucuram de aceleasi minuni, eu nu pot scrie despre ele cu aceeasi candoare si perfectiune delicata cu care o faci tu.
nu mi se pare ca ai "pierdut" ceva,draga mea:)
RăspundețiȘtergereimi pare rau,nu pot lua in seama prea tare adjectivele pe care le aplici scriiturii mele,decat din punctul de vedere al emotiilor pe care le trezeste in fiecare.
dar daca eu incerc sa scriu cate ceva despre toate astea,este pentru ca nu pot face alte lucruri-si,treptat,am cam inceput sa si renunt:)si da,daca as putea,as scrie fara oprire,despre tot,sunt grafomana si nimic mai mult,a scrie nu e intotdeauna un plus,din contra,uneori vine dintr-un minus,nu numai dintr-un preaplin.
sa ne mangaiem,impreuna,pielea ca de cires..