În zilele acelea
casa Penelopei era înţesatăde pânze-
-frumoase, credincioase-
în extazul împletirii,
uitase să le deşire.
În extazul împletirii
Penelopa
nu înţelegea
de unde-i vine claustrofobia.
Gâfâind sub dispnee
o găseşte Ulise.
Darul lui
este un păianjen.
...
în irumperea ei, primăvara ţese pânze de borangic metaforic peste câteva cuvinte culese de pe lipicioasele pode: la mulţi ani!
RăspundețiȘtergereclipe de pian.
Ii multumesc lui Flipi cel atent si delicat precum degetele unui pianist cautand,febril si daruitor,clape filigrinate,parca,in borangicul transparent al senzatiilor pure:)Tot dragul
RăspundețiȘtergereoh, Penelopa draga, cat imi place acest poem. ;)
RăspundețiȘtergeredar tu deja stii asta...
Da,Cris draga,stiu,si Penelopa,si Ofelia,si Ariadna,toate,ale noastre,panze,multe panze linistite,precum femeile lui Cassat
RăspundețiȘtergere