Azi,
te-am văzut, iar, pe cer,
rochia îmi dezgolise pulpele,
strângeam geanta cu pumnii,
păstram distanţa contemplării tale.
Pentru că
îmi place mai mult să te contemplu,
eşti frumoasă acolo,
îmi strâng geanta cu pumnii.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Plimbările mele
-
-
To live everythingAcum 6 ani
-
-
A bright winter's dayAcum 9 ani
-
Parfumul inceputuluiAcum 9 ani
-
-
187Acum 12 ani
Despre mine
- Miriam
- mono no aware-conceptul nipon care m-a preocupat, poate, cel mai mult, cu a sa "evanescenţă a lucrurilor"
asta fu o sloavă pentru liviu.
RăspundețiȘtergereunde îi e graiu?
:)Imi pare tare rau,insa nu cred ca pot nici spune ceva,nici raspunde la aceste randuri,Flipi,pentru ca:1)Nu stiu exact ce inseamna "sloava" si 2)El inca nu a vazut postarea.
RăspundețiȘtergereCeea ce pot sa spun este ca poezie asta este un flash despre,cum ar spune Nichita,albastrul meu;ca este,ca sa zic asa,o intamplare adevarata,intamplarea uneia dintre clipele in care am redescoperit,brusc,cerul,cu zeitele care danseaza pe el,si am ramas exact asa,prosteste,in strada,cu rochia ridicata de vant,agatandu-ma de geanta ca de singurul reazem pamantean,in timp ce bolta ma tragea spre ea,incat apoi am vazut niste oameni care ma priveau straniu si isi ridicau privirile spre cer,contagiati,pesemne,de stupoarea de pe chipul meu:)
albastru, vesminte, zeite,clipa
RăspundețiȘtergereda
RăspundețiȘtergerepe mine gândul instantaneu m-a trimis acolo pentru liviu are un dar de a picta o realitate foarte palpabila, o buaţică din efemerul ce îl înconjoară şi să îi dea viaţă.
sloavă vrea să fie un regionalism, dar pesemne că nu am călcat prea des prin zonă... :)
oricum mă bucur că a început să curgă rând după rând.
frumosul intangibil, forta...le vezi in ochi? si in triunghiul ochi-gura?
RăspundețiȘtergereDa,draga Ana,peste tot,in toate formele,si,deocamdata,triunghiul despre care vorbesti este felul in care mi se arata cel mai strident,nu degeaba a fost numit,intr-unul dintre numele sale,perfectiune:)
RăspundețiȘtergere