Foto: Roxana Ghiţă
De la fereastră văd
omul cu pelerină neagră
nu-i pasă de noapte;
de sub sprâncene
priveşte senin, parcă surâde
vieţile din spatele ferestrelor
-viaţa mea, oh,
deschid fereastra:
-Omule,
dă-mi ochii tăi
de sub sprâncene.
..
..
nişte
Acum 5 ani
oh. cat de frumos! si acum cercul este intreg.
RăspundețiȘtergerecat ma bucur ca exista acest loc de sub sprancene, acum, sa vedem ce vad ochii tai. abia astept. :)
:-)
RăspundețiȘtergeresunt asa de fericita!
Versurile sunt de foarte buna calitate, iar sensibilitatea - tulburatoare. Am intalnit putini oameni mai de pret decat tine.
RăspundețiȘtergeresub sprancene sta cuminte dorul de tine
RăspundețiȘtergeresub sprancene stau, curcubeu, florile presate pe care mi le-ai daruit
sub sprancene stam de taina, de taina...
pe mine ma cheama Irina...
Dragii mei,
RăspundețiȘtergereVa multumesc ca priviti alaturi de mine aceste crampeie timide ale lumilor care se nasc in fiecare clipa sub ochii nostri.Mi-as dori tare mult ca acesta sa devina unul dintre locurile in care adastam impreuna,intru regasire.Dragul meu,cu flori albe.
pasesc cu teama in acest locsor ca sa nu clintesc ceva.e ca-n poveste.e tihna.zambet sub sprancene, cu drag, omule drag :)
RăspundețiȘtergerepasesc incet in acest locsor de teama sa nu clintesc ceva.e ca-n poveste.e tihna.sub sprancene un zambet, cu drag, omule drag :)MULTUMESC!
RăspundețiȘtergerePasii tai usori,usor ii ascult,nu le deranjez linistea,zambim impreuna,multumim impreuna,in infinitul de sub sprancenele noastre,arcuri falnice,mimetizand splendorile lumii
RăspundețiȘtergere