joi, 14 noiembrie 2013

Maree





Ştiam întotdeauna când se hotăra să meargă acolo
- avea zâmbetul celui ce a convins un copil să adoarmă
şi privirea cuiva care urmăreşte o barză spre lizieră.

Uneori, când mă gândeam că avea să tresară
îi zăream haina strecurându-se repede între fiorduri
şi-l aşteptam în locul plin de alge împăturite şi solzi,
iar razele îmi uscau sarea pe tălpi si pe buze.





2 comentarii:

  1. ea nu stia plinsul pescarusului in furtuna
    dar nici el nu stia glasul ei , glasul ei :
    ne sunt ochii sarati, imi sunt ochii sarati

    RăspundețiȘtergere
  2. multumesc pentru muzica pesacarusului care se lasa cu ochii nepatrunsi la picioarele mele,intr-o vara,intr-un loc in care asteptarea a incremenit intr-o stanca sarata,si in care sed toata pe patul de alge cuminti

    RăspundețiȘtergere

Blog Archive

Persoane interesate

Despre mine

Fotografia mea
mono no aware-conceptul nipon care m-a preocupat, poate, cel mai mult, cu a sa "evanescenţă a lucrurilor"
Un produs Blogger.