Paşii Anei erau prezenţi la banchete,
gata oricând pentru step, gata oricând pentru blues;
lângă talie dantelele îi erau înspumate
de cerceii ei voiam să m-agăţ făr' auz.
Şi mă întrebam ce aş fi putut să-i ofer Anei,
mă uitam şi la cer, la saboţi albi, la un crin;
s-a descălţat şi-a plecat într-o zi foarte departe
lăsându-mi cerceii şi un disc de vinil.
aici este atata frumusete incat tremur. mai ales a treia imagine ma innebuneste, oh, este ca o pictura, imi spun, nu este reala, sau daca asta este realitatea, atunci nu vreau sa ma aflu niciunde altundeva, in ciuda greului si uratului de pe lume, decat aici, acum, in miezul ei!!!
RăspundețiȘtergerece frumos,nu ,sa putem exclama,macar din cand in cand,ca da,vrem realitate!:) poate sa nu fie deact o tusa un pic mai groasa,atata tot,visul nostru este plin de urme,pe unele le-am adanci in noi cat mai mult,ca pe o muzica indepartata:)
RăspundețiȘtergere