Florile micului prun
se-ntorceau pe toate părțile în vântul de primăvară
- la fel fuseseră și cuvintele lui atunci, în aprilie,
când privise cerul de foarte aproape
și-mi șoptise, apoi,că am ochii albaștri.
Lângă casa mea cineva taie astăzi o salcie
- mi s-a părut că aud prăbușindu-se stoluri,
însă am văzut zarea vărgată de porumbei;
numai jos, foarte-adânc, ca o goarnă
pavimentul răsună.
ce imi place fotografia, am o obsesie pentru ferestrele de bloc, in austeritatea si repetivitatea lor ucigatoare, am facut si eu multe imagini cu ele, da...
RăspundețiȘtergerepoezia este una dintre acelea stranii pentru lumea mea, nu stiu de unde sa o apuc - si ma opresc mirata, intimidata, incercand sa-mi imaginez povestile din spatele acestor scene de aprilie, da, cumva ele nu se pot petrece decat in aprilie, stii, acel vers celebru al lui eliot: aprilie este luna cea mai cruda...
nu stiam versul lui:)dar cineva chiar a taiat un copac imens langa scara noastra,cel mai frumos lucru de pe strada,cel care,pentru mine,o sustinea,cumva - a ramas,liber,cerul,pe el nu sunt cuvinte,ele rasuna,doar,in josul amintirilor mele de piatra gri.
RăspundețiȘtergere