duminică, 3 martie 2013

Răcoare





Primăvara o puteam zări
- cu gleznele ei de lumină,
apropiindu-se într-un suflet
de micii lăstari
-și îi povesteam totul
pe pagini întinse, răcorită de vânt.



2 comentarii:

  1. oh, ce draga imi este aceasta poezie, ce necesara, ce sprinten a venit ea spre mine, odata cu fustele rotitoare :-)

    multumesc!!!

    RăspundețiȘtergere
  2. :) ma bucur ca a venit rotindu-se in cercuri largi,pline de vitalitate si speranta acelor lastari,in apropierea carora avem atatea vise si pe care ii urmarim in fiecare centimetru al timpului:)

    ca un cantecel pe care il fredonam doar pentru noi cand ingrijim florile,asa mi-as dori sa fie aceasta poezie:)

    RăspundețiȘtergere

Blog Archive

Persoane interesate

Despre mine

Fotografia mea
mono no aware-conceptul nipon care m-a preocupat, poate, cel mai mult, cu a sa "evanescenţă a lucrurilor"
Un produs Blogger.