Ne-am amintit atunci de mai mulți ani
- noi străluceam, aveam cerceii lungi și brațele goale,
iar lor chitara nu le-a jucat nicio festă
- auzeam ecourile și în pahare.
(Se poate să ne fi ajutat noaptea,
mai ales că ne venise ideea să privim totul prin lună).
Zilele sunt întretăiate,
iar seara, când pașii spre casă îmi sunt tot mai rari,
ascult, la ferestre, zarvă de ramuri și sticlă.
hei, ai schimbat fotografia???!!!
RăspundețiȘtergereoh sunt fara cuvinte
:)da,a fost un fel de tradare pe care,in cele din urma,mi-am permis-o,fiindca prea postez de multe ori imagini doar pentru ca pe acelea le am,si imi raman multe,la care tin mult mai mult,in arhive in care se pierd,odata cu schimbarea deiverselor laptopuri:)
RăspundețiȘtergeresi aceasta mi-a placut mult mie,este camera in care citesc-si uneori scriu-la tismana,una dintre ferestrele care stiu cu adevarat sa filtreze:)...
cata grija ai TU!:)
DA!
RăspundețiȘtergereacum este cum trebuie sa fie :-)
:)nu stiu daca e chiar cum trebuie sa fie,dar tu est asa de buna si,prin tine,imi place si mie:)totusi,raman la parerea mea-ca noi meritam o poezie mai buna:)
RăspundețiȘtergeremultumesc,draga mea