De-a lungul timpului,
în privirile ei din ce în ce mai adânci
ea păstrase acel zâmbet
ca o colonadă a unui portal
dincolo de care mi se pierd pașii printre frunze.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Plimbările mele
-
-
To live everythingAcum 6 ani
-
-
A bright winter's dayAcum 9 ani
-
Parfumul inceputuluiAcum 9 ani
-
-
187Acum 12 ani
Despre mine
- Miriam
- mono no aware-conceptul nipon care m-a preocupat, poate, cel mai mult, cu a sa "evanescenţă a lucrurilor"
este fascinanta imaginea, asa lipsita de contrast cum ai facut-o, este atat de adancita in ea, in acea lume de intunecimi, cute, moliciuni si umbre, unde totul poate fi salvare dar si pieire la fiecare pas. as vrea sa pot sta, o clipa, in EA, fara sa respir.
RăspundețiȘtergere(cred ca aici imaginea copleseste versurile, pasii care se pierd printre frunze duc mereu, inapoi, la imagine :-)
cat de frumos ai scris si ai simtit tu totul aici,cum s-a adancit imaginea,prin cuvintele tale,in mai multe moliciuni si umbre.parca ai fi sculptat-o si,prin ochii tai cei frumosi,si dorinta mea a devenit aceeasi-de a ramane acolo,in adanciturile pietrei.
RăspundețiȘtergere