Eu nu am ştiut că e ea e femeia mea,
eu nu ştiam că trebuie să fiu bărbat.
Atunci când cauţi un scaun lângă ea
dumnezeu l-a pus acolo neapărat.
Ea are mare grijă ca multe să se-ntâmple,
să fie recoltă şi ochiul pământului să se umple.
Dar ea nu mi-a spus niciodată că eu, cum oi fi,
cu stele ce cad din ceruri cu mii
s-ajung într-o pajişte şi să fiu sărutat
uite, iubito, câte lucruri avem de uitat.
Liviu
un iz de arghezi, aici , cred :-)
RăspundețiȘtergere(eu il ador pe arghezi, mi se pare minunat, atata forta are in el, te smulge din tatani)
da,acum,ca spui tu,imi vine in minte Paraschiva si linistea de la Martisor.Interesant este ca lui Li nu ii place asa de mult,noua ne place,il lasam pe el sa scrie:)Si m-a fascinat si viata lui,despre putini autori mi-am imaginat eu asa de multe,cate lucruri stia el sau a invatat...pacat ca doar noi,romanii,ne putem bucura de el intreg,ca sa zic asa,strainii nu cred ca pot simti gustul lui pana la capat-imi amintesc,gandindu-ma la el,ceea ec se spunea despre dificultatile pe care le presupune traducerea lui Joyce-ca trebuie sa stii limba-Joyce ca sa il poti savura,nu doar engleza,si la fel ma gandesc si la Arghezi:)
RăspundețiȘtergereatentia ta,draga mea...:)