La un moment dat, el a ştiut sigur:
cel mai mult iubeşte magnoliile;
imediat însă alte întrebări s-au ivit:
albe, lila sau violacee?
Se gândeşte mereu de unde-a plecat
- a făcut un semn alb, ca să se vadă,
iar seara stă cu ochii închişi în grădină,
răcoarea e mov, cel puţin aşa-i spun capilarele
- şi ştie că viaţa e dată
ca să te hotărăşti într-o zi.
De aceea se leagănă între braţele mele,
îmi spune că-n vise face dragoste
doar în biserici;
eu port, pentru el, brăţări de agată.
...
între visele unei primăveri am purtat şi eu flori din copacul prim al primăverii. verii i-am lăsat doar parfumul unei amintiri ce pisează între pistilele clipelor trecute paşii unei re-găsiri infnite. cu parfum de magnolie în vânt.
RăspundețiȘtergereda,Flipi,am si acum uriasa magnolie trimisa de tine atunci:)si pasii,adusi de parfumul intotdeauna putin ars al verii,in care ne vom regasi mereu.
RăspundețiȘtergerecu magnolii la butoniera?... :)