Tatălui meu
Stăteai culcat între braţele mele
cerul se-ntuneca, treptat, treptat,
te-aş fi rănit aprinzând lumina,
drumul tău era sigur,
de mic ştiai toţi copacii, întunericul şi răcoarea.
S-au adeverit profeţiile,
mi-e dor să-mi spună cineva că am dreptate,
stropii cad uşor, în noapte.
...
wow! that second photo is particularly stunning.
RăspundețiȘtergerecuvintele mi-au disparut, usor, in noapte...
RăspundețiȘtergeredar sunt aici, respir cu tine.
dear Pensum,(now, that I know who you are:) ), thank you for visiting "my" vision, "my" sky, "my" land, and sorry for the quality of my work, always with problems:)a (n in)visible wire is what I want to send you in the forest'house,I will send you with many trees among clouds,Roxana will be the dove:)
RăspundețiȘtergeredraga mea,daca am reusit sa ma strecor usor,cat mai usor posibil in noaptea cea mare si discret ploioasa,daca as reusi sa inteleg nevoia de tacere in stare pura,perpetua,drumul fiecaruia cred ca mi s-ar termina viata si nu ar mai exista profetii:)
RăspundețiȘtergerepana atunci insa,ploaia cade albastra si respiratia devine tot mai ghicita.
drumul albastru sihastru cenușă, o toartă a timpului uitată într-un sertar sibilinic, gustul încă necopt al tinereții copilului, vis nețărmurit de înalt, atâta substanță încât se coagulează, cu întârziere în jurul a două cuvinte: PAȘte FEricIT!
RăspundețiȘtergerecu intarziere,Flipi?nici gand,multumesc pentru clipa daruita in a se putea inchega spusele,pentru "drumul albastru sihastru cenusa" si imaginea sertarului in care Sibilla isi pastreaza bratarile de timp(sau toartele,imagerie de Taur,nimic mai mult:) ).
RăspundețiȘtergerete imbratisez acordand lin vioara in aceasta etapa de lumina:)