Un balans continuu, gesturile mele spre tine
povestesc despre cum am început să cresc o pisică,
să plantez flori, în ghivece mari, la ferestre,
să ştiu cât zahăr vrea fiecare dintre noi la cafea,
să păstrez mereu un zâmbet de rezervă.
În balans continuu, toamna ne-a spus o grămadă
- numai că astăzi am terminat cartea despre războiul cel crud,
Hitler a fost învins, eu mi-am cumpărat mandarine,
tufănelele rezistă mult în pahar, aşa este,
despre iarnă ştim că are nopţile foarte lungi.
...
cat de simplu este fiecare dintre aceste gesturi surprinse de tine, si cat de puternic vibreaza in aerul tomnatic, doamne - niciodata nu a stralucit mai pur adevarul.
RăspundețiȘtergerema bucur mult ca iti plac aceste gesturi,ca aerul tomnatic a vibrat atat de adanc-aceste cuvinte si toata daruirea ta in fata lor sunt,nu,inca una dintre opalescentele adevarului,o poezie pe fundalul cu mult rosu:)
RăspundețiȘtergere