Chrissei, căreia nu am reuşit să îi dăruiesc cât mi-aş fi dorit din această toamnă
Mi-a plăcut că azi
era atâta toamnă
încât puteai să-i cre (e) zi pe toţi poeţi
şi puteai să lungeşti cuvintele
mai mult.
Azi, puteai să oftezi fără jenă,
toţi erau cu ale lor,
puteai să spui despre orice nebun
"Ăsta-i normal", că oricum
se vedea clar totul pe cer.
Ştiu că e bine să încerci poeme
oricare ar fi anotimpurile.
Doar că azi a durut un pic mai mult.
...
ziua e irumpt fantastic în cel mai galben posibil, limbi imateriale de hârtie colorată, galbenă, la limita vizualului, concrescenţe ale unor mecanisme nevăzute care ne întorc mereu mereu în vâltoarea vieţii.
RăspundețiȘtergereprivind de pe margine.
Cat de frumoasa aceasta imagine de toamna ce a adunat in galbenul ei toate poeziile... Multumesc, draga mea.
RăspundețiȘtergereSi versurile tale, ce dar minunat in acesta toamna cu cer pe care totul se vede clar, nu-i asa?
da,Flipi,de pe margine;vedem,astfel,splendoarea galbenului,galbena,sunt zile in care galbenul patrunde in tot,iradiaza obiectele din jur,pana te cufunzi cu el.limita vizualului.din valtoarea vietii culegem fasii galbene,ne decoram peretii si inima cu ele,infloreste mereu ceva in noi,suntem,apoi,uimiti de invoaltele petale.si alteori este rosul cel pur,alteori albastrul...pur si simplu pentru ca am descoperit placerea de a colora:)
RăspundețiȘtergereda,Cris,niciodata nu voi avea dinamismul necesar stenografierii a ceea ce dicteaza cerul,pentru fiecare dintre noi.si e mereu atat de plina povestea,incat nu te poti opri,in mijlocul panzelor,sa iti privesti gesturile-atat de ireale,pe un fond atat de ireal.poate si de aceea uneori poezia este superflua...
RăspundețiȘtergere