Foto: Roxana GhiţăPe Taur îl speriaseră întotdeauna mulţimile şi aerul
- felul în care gesturile lor se pierdeau în eter
îl făcea să-i fugă pământul de sub picioare.
Aşa că într-o zi s-a apucat să danseze
- cu paşi greoi întâi, plăcându-i totuşi vibraţia răcoroasă,
s-a apucat apoi de coregrafii îndrăzneţe,
matadori, toreadori şi mulţimi l-au lăsat în pace.
Taurul se gândea însă la mişcarea următoare.
...
fericita.
RăspundețiȘtergeresub aerul sângeriu al cârciumăreselor prinse în buchet, pierdute printre degete, manadalizate în coregrafii celeste, pluteşte polenul unor etereale frîgezenii.
RăspundețiȘtergerelemn de santal fumegând.
da,draga mea,este un cuvant care infloreste,parca,din marea de purpura,nici nu trebuie sa intrebam cine detine fericirea-aici,este locul in care ne permitem orice.amandoua am facut asta:)
RăspundețiȘtergeresi iata inca una dintre sinesteziile flipi-ene:siajul lin al santalului,deasupra petalelor risipite intre degete-si totul imbalsamat cu un pospai auriu de nesters,precum soarele.imaginile viselor noastre
RăspundețiȘtergere