În zilele acelea voiam să ne mutăm în tei -
- liniştea ne cerea de mâncare.
Septul nostru se mai reglase, ce-i drept,
însă tot mai aveam peste nări masca post - operatorie.
Escaladam crengile crezând în minuni -
- însă masca - tot mască.
Cu nasul vârât între inflorescenţe inodore,
am auzit strigătul medicului, de jos:
"Coborâţi repede,
orice efort declanşează hemoragia!"
...
imaginile ma duc in lumea vrajita dintre lumi, acel prag instabil pe care se negociaza fara incetare fiinta si nefiinta...
RăspundețiȘtergerem-a uimit poezia, o citesc recitesc si exista in ea ceva misterios si inefabil, crud totodata, chiar sangeros - nu inteleg cum pot coexista cu atata sentiment de firesc. apoi imi spun ca asa, si nu altfel, este viata.
prinşi în pânzele timpului sunt fluturii de lemn, semn pentru trecere. unduiţi sub vânt, devin letopiseţele ne-fiinţei.
RăspundețiȘtergereDraga mea,comentariul la poezie pe care mi l-ai daruit intrece cu mult,sunt sigura,textul.De aceea voi vorbi mai degraba despre textul tau,pe care il simt asemanator unui suvoi fierbinte ce incepe sa imi curga prin minte abia dupa ce am inchis ochii o clipa adanca.Aceasta forta a ta,de a strange toate urcusurile ,miresmele si instrumentarele unui domeniu intr-un cuvant simplu precum "viata" face ca pragul instabil sa infloreasca,pentru mine,intr-un buchet de certitudini care nu au a face cu nicio notiune din cunoscut.Atata gratie in a pasi prin lume ma copleseste,in tei sau aiurea...
RăspundețiȘtergere"Fluturii de lemn" apartin unui imaginar care ma zguduie,la fel cum in prostratie m-a asezat ideea unor"urechi de lemn"data unor ciupercute apetisante, despre existenta carora am aflat deunazi.Si e un fel de incremenire in mine,absorbind darul tau imagistic-un suflu vesperal,leganand borangicul timpului,prins in niste balamale incrustate cu elitre de bambus;sau,lasa-ma sa ma afund,cu leagane pentru fluturii care se viseaza oameni
RăspundețiȘtergere