Foto: Liviu Clisu
În dimineaţa aceea
m-am trezit printre mobila noastră veche
- mirosea a lut
şi m-am gândit să fac nişte cireşe
să ţi le pun pe noptieră
- tu mereu mi-ai reproşat
că ne e casa neaerisită
şi voiai să luăm totul de la capăt.
...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Plimbările mele
-
-
To live everythingAcum 6 ani
-
-
A bright winter's dayAcum 9 ani
-
Parfumul inceputuluiAcum 9 ani
-
-
187Acum 12 ani
Despre mine
- Miriam
- mono no aware-conceptul nipon care m-a preocupat, poate, cel mai mult, cu a sa "evanescenţă a lucrurilor"
în sângele începutului, al reînceputului şi al neînceputului e dovada tetredrică a harului. triangulând timpul în mici cercuri tangent-concentrice, din ce în ce mai mici, din ce în ce mai mari.
RăspundețiȘtergerealegorie acvatică.
da,ori de cate ori "framantam",formele,re-creand,reincepand,segmentam lutul ,aerul, lacul cel neclintit.este ceea ce vreau eu sa spun despre bucuria unei dimineti in care ciresele sunt reinventate cu un spor de bucurie,in care regasesti ceva ca o adiere din copilarie,peste toti muntii de traire ulterioara.cata savoare in simturi,cata bucurie in miscarea de a ASEZA fructele la indemana cuiva...mi-ass dori mult ca cei ce intra aici sa simta carnea racoroasa a cireselor ciclice.
RăspundețiȘtergeremultumesc pentru ca te "rotesti"in aceste cercuri,atat de gingas
acum am văzut autorul pozelor... deci alegoria acvatică e completă. :)
RăspundețiȘtergereda,Flipi,alegorizarea presupune,cred,rotunjimea,desavarsirea in cerc,asa ca am reusit,de data asta,sa omogenizam apa si pamantul intr-un lut nascator de poezii imagistice:)
RăspundețiȘtergere