Foto: Liviu Clisu
În dimineaţa aceea
m-am trezit printre mobila noastră veche
- mirosea a lut
şi m-am gândit să fac nişte cireşe
să ţi le pun pe noptieră
- tu mereu mi-ai reproşat
că ne e casa neaerisită
şi voiai să luăm totul de la capăt.
...
nişte
Acum 5 ani
în sângele începutului, al reînceputului şi al neînceputului e dovada tetredrică a harului. triangulând timpul în mici cercuri tangent-concentrice, din ce în ce mai mici, din ce în ce mai mari.
RăspundețiȘtergerealegorie acvatică.
da,ori de cate ori "framantam",formele,re-creand,reincepand,segmentam lutul ,aerul, lacul cel neclintit.este ceea ce vreau eu sa spun despre bucuria unei dimineti in care ciresele sunt reinventate cu un spor de bucurie,in care regasesti ceva ca o adiere din copilarie,peste toti muntii de traire ulterioara.cata savoare in simturi,cata bucurie in miscarea de a ASEZA fructele la indemana cuiva...mi-ass dori mult ca cei ce intra aici sa simta carnea racoroasa a cireselor ciclice.
RăspundețiȘtergeremultumesc pentru ca te "rotesti"in aceste cercuri,atat de gingas
acum am văzut autorul pozelor... deci alegoria acvatică e completă. :)
RăspundețiȘtergereda,Flipi,alegorizarea presupune,cred,rotunjimea,desavarsirea in cerc,asa ca am reusit,de data asta,sa omogenizam apa si pamantul intr-un lut nascator de poezii imagistice:)
RăspundețiȘtergere