Pentru Roxana,una dintre zeiţele despre care scriu, La Mulţi Ani!
În seară
doamna îmi devine o umbră albastră,
rochia albă i se revarsă
în scrinul ceruit
-şi ea e mirată,
şi eu mă strecor între mobile
cu tăcere să-i reglez respiraţia.
...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Plimbările mele
-
-
To live everythingAcum 6 ani
-
-
A bright winter's dayAcum 9 ani
-
Parfumul inceputuluiAcum 9 ani
-
-
187Acum 12 ani
Despre mine
- Miriam
- mono no aware-conceptul nipon care m-a preocupat, poate, cel mai mult, cu a sa "evanescenţă a lucrurilor"
cum as putea sa ii multumesc poetei mele, care-mi respira asa de usor in suflet?
RăspundețiȘtergereatata tacere si gratie, deodata, in mine.
Draga mea Roxana,aceasta multumire este pentru albastrul nostru,intalnit;ma strecor printre mobile si respir in tacerea lor,care iti reflecta vesmintele imaculate,intrebandu-ma cine esti :tu sau eu?
RăspundețiȘtergereOfftopic: material exista separatie, altfel totul e uiune totala.
RăspundețiȘtergereOntopic: masinaria melancolica ce face clipele sa se scurga peste curbura finita a timpului naste frumuseti martiene. Celuloid cu abastrele.
masinaria melancolica,desi faimoasa prin letargia ei,urmareste,pasiv,derularea frumusetilor;in perindarea lor,o scot din sederea cea stearpa,din orice melancolic,sangvinic sau altceva,iar clipele se scurg,lin,in,sa spunem,albastru,de data asta,si,daca vrei,celuloid,de data asta:)
RăspundețiȘtergere