Alerg, cu puii, înaintea furtunii,
îmi zgribulesc penele,
chicotesc a spaimă,
caut un adăpost,
privesc ruperile de nori,
nu mă mai interesează grăunţele.
Electrizate, odăjdiile mele
tună versete.
Ca să vă liniştiţi.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Plimbările mele
-
-
To live everythingAcum 6 ani
-
-
A bright winter's dayAcum 9 ani
-
Parfumul inceputuluiAcum 9 ani
-
-
187Acum 12 ani
Despre mine
- Miriam
- mono no aware-conceptul nipon care m-a preocupat, poate, cel mai mult, cu a sa "evanescenţă a lucrurilor"
ca o pasare franta in zbor, orbita de revelatie - m-a facut sa ma gandesc la Sfantul Francisc al lui Bellini, il stii? care primeste revelatia:
RăspundețiȘtergerehttp://commons.wikimedia.org/wiki/File:Giovanni_Bellini_St_Francis_in_Ecstasy.jpg
:) in sfarsit, aceasta poezie unde ii este locul
RăspundețiȘtergeredraga ana,mi-as dori ca aceasta poezie sa fie cu adevarat atat de puternica,incat locul ei sa fie in inima noastra si sa ne aduca linistea pe care o contine in ea orice aparenta furtuna.
RăspundețiȘtergeresi cerul se-ndura si totul incremeneste in galben suras.
RăspundețiȘtergereAnonimului,urmarind cu atata gingasie aceste campuri,ii multumesc pentru imaginea sepia,a timpului incremenit,pe care i-a trezit-o umbletul in furtuna
RăspundețiȘtergereDraga mea Roxana,cat de intens primesti tu intotdeauna lucrurile,chiar daca,eu,una,consider ca varsurile mele nu au puterea redarii a ceea ce simt:)Eu,in iarba dinaintea furtunii am simtit ceva ce,atunci,m-a dus cu gandul la tabloul lui Gaugain, Dupa predica;si ma gandesc mereu la acel loc,sa-i zicem,unde se intalnesc toate astea...
RăspundețiȘtergere