luni, 2 noiembrie 2015

Actriţa






















Simţise de mult că zilele acelea de toamnă
- atât de-nsorite, scurte şi neverosimil de reci -
nu puteau prevesti nimic bun;
de aceea a-nscenat aşteptări
care începeau, strict, la aceeaşi oră din seară.

Ceva care are nevoie în mod special de mătase,
unghii ca o coajă subţire de ou
şi neapărat o singură lampă
conţinea de fiecare dată povestea.

Mult mai târziu,
când nimic nu părea să mai aibă vreo importanţă,
urma să aibă loc acel gest
prin care ai vedea dintr-odată
că nu ţi-ai masat tâmplele cu parfum.



4 comentarii:

  1. wow, prima strofa m-a prins, sunt in asteptare, iar versurile:
    ''de aceea a-nscenat aşteptări
    care începeau, strict, la aceeaşi oră din seară.''

    probabil ma vor bantui. era evident, nu, ca asta facem toamna, intram in asteptare, asa simt si eu, dar, uite, nicicand nu am stiut cum sa numesc acea stare. tu stii, bineinteles. ;-)

    ce frumos ai surprins fiecare detaliu, incredibil, simt asteptarea in fiecare lumina. cine ar fi crezut ca luminile au umba lor in fiecare camera. vezi, nici la asta nu m-am gandit. credeam ca exista, nu eram sigura, acum stiu.

    asteptarea... bineinteles ca trebuie sa fie perne bordo, ceva acolo, asteptarea nu se poate face altfel.

    minunat!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. deci este o tesatura, pana la urma? asa mi=am imaginat, am trait, de fapt ,totul, ca o penelopa care sta acolo, printre lampi si se pregateste, iar in asteptarea asta isi da seama de lucruri esentiale-luminile cu umbrele lor din camera, cat de fina este matasea, cum depinde totul de un amanunt, cum fiecare gest devine important si nu se poate tese atmosfera daca uiti ceva. aici, mai importanta mult este asteptarea decat deznodamantul, asa cred eu, fiindca deznodamantul nu depinde atat de mult de tine, dar asteptarea e a ta, toata...si, cum ai spus, toamna se asteapta cel mai bine-cred ca si iarna, dar iarna totul este mai bine definit, imi vine sa spun ca stii ce astepti, dar toamna...neah:)

      ii multumesc dragei mele ca a intrat aici, odata cu mine, in asteptare. nu putea fi altfel decat bordeaux, asa cum ai spus....

      Ștergere
  2. nu stiu de ce, dar m-a terminat poezia asta - totul - asteptarea, oja pe unghii ca o coaja subtire (trebuie sa fie cu oja, da - desi stiu ca asta este din alt ritual), gestul care nu a venit, sau a venit prea tarziu) - si zilele de toamna cand totul devine cumva metafizic - iarna este dincolo de timp, este dar toamna este suspendata intre taramuri, aici au loc transformari si treceri, asteptari...

    si parfumul, da - cum ne rotim in jurul acestuia, de ceva vreme - ieri am descoperit poezia, cand mi-ai spus ca o scrisesesi deja, si eu o asteptam inca - si ieri mi-am pus pentru prima data o picatura mica de ulei de santal, dupa fiecare ureche, de cate ori intorceam capul dintr-o parte in alta, adia in jurul meu un aer de templu :-)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. asa i-am spus si lui Cris, ca toamna se poate scrie si simti ceva de genul asta, toamna, cand mai este inca atata splendoare care te cere, dar si acea teama din lucruri, felul in care aluneca ele, imediat, in ceva ce nu poti controla. si, dupa aceasta alunecare, pare sa nu mai conteze nimic-decat aceste ritualuri pe care le initiem si care ne apartin precum filele dintr-un jurnal in care nimeni altcineva nu are vreo putere.
      iar aerul de templu...nu cred ca l-am simtit vreodata asa cum spui tu, decat daca ma gandesc la acele betisoare pe care mi le-ai adus din Japonia, care mi-ai spus ca, intr-adevar, se ard in temple. dar sa ai acest templu cu tine...ei bine, da, asta nu stiu cum este:)-nici macar nu pot sa imi imaginez, cum fac cu o gramada de alte lucruri. poate ca asta da parfumului ceva ce niciun alt simt nu are: nu iti poti imagina un parfum. nimic nu ajuta, si cred ca olfactivul este, de fapt, simtul cel mai indicibil,nu?...asa ca voi arde acum betisoarele de santal, dar nu vor fi niciodata ca acelea din templele pielii tale.

      Ștergere

Blog Archive

Persoane interesate

Despre mine

Fotografia mea
mono no aware-conceptul nipon care m-a preocupat, poate, cel mai mult, cu a sa "evanescenţă a lucrurilor"
Un produs Blogger.