Sirenele

În răcoarea din sezonul ploios
era mereu câte-o fată care să alerge subțire pe străzi
- ar fi văzut-o și cu ochii închiși, din camera-naltă,
știa că-i acolo, cu vele în strigăte
și ritmuri de valuri în pantofi descusuți.

Astfel, își lăsa brațele moi spre cearceafuri.