Pentru cei care privesc aburul ceaiului, întinderea iederei, neuitând să-şi protejeze mediul, iubitului meu, La Mulţi Ani!
(Ştiu că pe-atunci nu ne-ntâlneam decât seara)
Nu tăceam fiindcă voiam să-ţi ascund ceva
numai că seara, sub felinar,
nu găseam cuvinte să-ţi povestesc
despre cum se-ntinde iedera spre fereastră după-amiaza
- mi se părea că ar fi fost ca atunci
când mi-a vorbit o prietenă din Australia
despre Crăciunul ei însorit.
Da, cred că în perioada aceea am început
să-ţi fac în toate serile ceai
şi ai înţeles tu, privind aburul,
ce e cu fotosinteza.
...
şi-am lăsat hrisov scris cu abur pe oglindă şi timpul l-a şters cu coada ochiului, aruncând în apele infinitului umbra destinului. în paşi de dans.
RăspundețiȘtergereimi place foarte mult a doua, desi eu nu am inteles ce este cu fotosinteza! :-)
RăspundețiȘtergereFlipi,care,din nou,face ca universul sa se opreasca in cateva cuvinte-pasii de dans,hrisovul scris cu abur...ma opresc si apoi pornesc iarasi,in dans.
RăspundețiȘtergeredraga mea,acum,cand nu mai este nicio intelegere in legatura cu fotosinteza,cred ca putem vorbi despre aceea ca stiai totul dinainte,ca ai pus acolo branduse albe,ca sa vad lumina mai clar,si storuri intunecate,ca sa ma pot odihni mai bine.
RăspundețiȘtergeredespre asta nu voi putea scrie niciodata o poezie care sa stea in picioare.