Iubirea ta de iarnă
e cu bocanci grei
- ştiu de ce întârzii,
o să-ţi pregătesc apă caldă,
îţi voi spune
că a fost bine azi,
că zăpada mi se părea albastră
şi toate curgeau uşor.
(Se poate să scoţi un suspin în cadă
neştiind ce să crezi).
...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Plimbările mele
-
-
To live everythingAcum 6 ani
-
-
A bright winter's dayAcum 9 ani
-
Parfumul inceputuluiAcum 9 ani
-
-
187Acum 12 ani
Despre mine
- Miriam
- mono no aware-conceptul nipon care m-a preocupat, poate, cel mai mult, cu a sa "evanescenţă a lucrurilor"
ooooh ce frumos, curgerea albastră a iernii...
RăspundețiȘtergerece dar ai tu să faci să explodeze poeticul printr-o paranteză mică şi neaşteptată...
daca mai spun multe despre albastrimea zapezii din aceste zile,voi deveni sigur enervanta,sunt fascinata de albastru curgator in perioada asta si frustrarea mea notorie,de a nu avea apa in astrograma,este mult vindecata-macar in aceste zile,si tot simt ca e o mare chestie:)
RăspundețiȘtergerecat despre paranteze,cred ca,de cele mai multe ori,ele echilibreaza sau ilustreaza firea mea:in mod neasteptat,in mijlocul a ceea ce pare sigur,poate anodin,poate definitiv si linistit,vine ceva care spune ca lucrurile nu pot fi niciodata definitive si nu ai dreptul sa crezi intr-o singura varianta,oricat de linistitoare si buna ar fi ea.ca suspinul e bun,si trebuie laut in considerare.in frumusete,cel putin:)