Iubirea ta de iarnă e cu bocanci grei - ştiu de ce întârzii, o să-ţi pregătesc apă caldă, îţi voi spune că a fost bine azi, că zăpada mi se părea albastră şi toate curgeau uşor.
(Se poate să scoţi un suspin în cadă neştiind ce să crezi).
daca mai spun multe despre albastrimea zapezii din aceste zile,voi deveni sigur enervanta,sunt fascinata de albastru curgator in perioada asta si frustrarea mea notorie,de a nu avea apa in astrograma,este mult vindecata-macar in aceste zile,si tot simt ca e o mare chestie:)
cat despre paranteze,cred ca,de cele mai multe ori,ele echilibreaza sau ilustreaza firea mea:in mod neasteptat,in mijlocul a ceea ce pare sigur,poate anodin,poate definitiv si linistit,vine ceva care spune ca lucrurile nu pot fi niciodata definitive si nu ai dreptul sa crezi intr-o singura varianta,oricat de linistitoare si buna ar fi ea.ca suspinul e bun,si trebuie laut in considerare.in frumusete,cel putin:)
ooooh ce frumos, curgerea albastră a iernii...
RăspundețiȘtergerece dar ai tu să faci să explodeze poeticul printr-o paranteză mică şi neaşteptată...
daca mai spun multe despre albastrimea zapezii din aceste zile,voi deveni sigur enervanta,sunt fascinata de albastru curgator in perioada asta si frustrarea mea notorie,de a nu avea apa in astrograma,este mult vindecata-macar in aceste zile,si tot simt ca e o mare chestie:)
RăspundețiȘtergerecat despre paranteze,cred ca,de cele mai multe ori,ele echilibreaza sau ilustreaza firea mea:in mod neasteptat,in mijlocul a ceea ce pare sigur,poate anodin,poate definitiv si linistit,vine ceva care spune ca lucrurile nu pot fi niciodata definitive si nu ai dreptul sa crezi intr-o singura varianta,oricat de linistitoare si buna ar fi ea.ca suspinul e bun,si trebuie laut in considerare.in frumusete,cel putin:)