Prelucrarea fotografiei: Roxana Ghiţă
Nu vreau să te-ntristez, îţi spun
că încă îmi plac fotografiile,
de aceea îţi trimit imagini vechi
(liniştea ta, când spui că mă ştii).
Iubite drag, chipul meu nu mai e
plin de surprize şi mituri, nehotărât spuneai,
nici florile nu mai trăiesc toate,
am luat altele-acum, de-ai vedea,
stau pe raftul unde ţineam ceaiurile
- a, şi-l prefer pe Mishima lui Kawabata,
iar vecinii de jos s-au mutat.
Şi totuşi, e bine cu tine în gând,
cum îţi povestesc totul, până şi trezirile mele
pentru care nu există îngăduinţă.
...
până şi trăirile mele
RăspundețiȘtergerepentru care nu există îngăduinţă
.......................................uffffffffffffffffffff
da,te rog sa ma ierti,a fost o greseala a mea,am tastat gresit,trairi in loc de treziri,asa ca e doar meritul tau ca ai putut sa vezi mult in ceea ce era foarte firav:)
RăspundețiȘtergeredar da,trezirile sunt dincolo de ingaduinta sau inexorabil,de aceea le asteptam cu inima stransa,insa intotdeauna gata sa ne abandonam lor.vin spontan si poate si de aceea stupoarea ,pe care cuvintele o redau atat de ciuntit:)
perfecţiune.
RăspundețiȘtergere:)cred ca este tot ce isi poate dori autorul unei poezii de la un cititor atat de atent si rafinat:)
RăspundețiȘtergeremai putin convinsa ca am atins una dintre limite,i-as gasi cateva defecte.dar nu vreau,in primul rand ca sa te cinstesc pe tine,si apoi pentru plinatatea acestei clipe,de intalnire perfecta,atat de perceta,incat ne elibereaza pana si de simboluri,cum am citit de curand intr-un loc in care totul straluceste.
multumesc,multumesc.