Pentru că am înţeles, până la urmă,
că nu se va opri,
mi-am ales, ca să am impresia unei contribuţii,
toamna.
(Ştiu că m-am născut sub o zodie a primăverii,
dar fă şi tu ca mine, gândul meu:
caută-ţi plăceri
- o să vezi că seara, într-adevăr, toate florile sunt albastre).
...
m-aş fi lăsat purtat de valul unei călduri interioare, printre elfi şi spiriduşi, desenând pe caliciul florilor inorogi albaştri, tomnatici.
RăspundețiȘtergerei-am găsit în pliurile interstiţiale ale unui vis.
intotdeauna am ramas muta in fata unui cuvant pe care doar Dumnezeu stie cum il gasesti si il pui acolo,Flipi,luminand totul in jurul lui.aceste"pliuri",cat de multe imi pot spune ele,cum se asaza visele in pliuri,la fel de firesc cum,pentru tine,inorogii traiesc in caliciul florilor,nu cred ca te -ar putea uimi din neobisnuit...despre asta iti va spune ,poate,mai multe urmatoarea mea postare:)
RăspundețiȘtergereatat de gingas in aerul toamnei,tu:)
" ca să am impresia unei contribuţii" - genial, m-a topit asta...
RăspundețiȘtergereîn rest, da, toamna topindu-se în noi, fără sfârşit, chiar atunci când părem că uităm de ea.
da,stii,uneori,gandul meu,sprintarul,vrea sa aiba o contrubutie-desi asta ii face,in general,destul de rau:)numai ca e placut sa te joci asa,cu tine,creandu-ti impresii din cele mai diafane,din cele mai imprevizibile...
RăspundețiȘtergeretopindu-ne fara sfarsit