Noaptea trecută
eu şi iubitul meu
am visat câini.
Ai lui - negri
veneau din pădure
îi muşcau fruntea
şi făceau copacii să latre.
Ai mei - roşii
mârâiau în cuşti
şi ceva mi se zbătea în piept
gata să iasă.
Dimineaţă, la o ţigară,
ne-am propus o dietă frugală
pentru cină.
...
nu ştiu ce e mai adâncă, viziunea imagistică sau imagistica lingvistică? probabil un duet fantastic, acoperit numai de gurile câinilor care se deschid în gol, fără sunet, muţiţi de frumuseţea simplităţii.
RăspundețiȘtergereneasteptata imaginea, cu ce camera ai facut-o? :-)
RăspundețiȘtergerepoezia m-a ucis.
Flipi,sunt de fiecare data uimita,fara niciun fel de mironoseala o spun,ca oamenii descopera adancul in imaginile mele,ca ceea ce eu consider,la un moment dat,o scufundare in adanc,are puterea de a penetra.Nu ma simt insa mangaiata intr-un orgoliu de mucava,fiindca stiu prea bine puterea ta de a investi orice cu conotatii profunde si frumusete:)Ma bucur insa,vazand ca am avut rabdarea de a astepta,cuminte,finalul poeziei,scrise atunci,cu penita albastra:)-a venit dupa clipa anorexica,aceea cu rosiile si ceapa...:)
RăspundețiȘtergereGurile se deschid,ai numit atat de sintetic,in gol.
Draga mea,cu atatea forme in r:),
RăspundețiȘtergereEu sunt perifrastica,si voi raspunde haiku-urilor tale pline cu multa verva mea,legata de un drum in care cainii ma urmaresc adesea,ce rusinos,din pricini neurovegetative:)
Camera o stii,a fost darul Maiastrei pentru o fata care,inainte,inchidea sub pleoape amnezice frumusetea lucrurilor care ii sareau,pur si simplu,in ochi-iar daca ea reuseste,sporadic,sa surprinda o emotie reala,e datorita daruitoarei:)
Ai dreptate,mult,mult mai frumos este "la o tigara,dimineata",desparte tigara de frugal,si e ,parca,deztelenita:)Un Peste ii arata pamanteanului cat de usor te strecori in Apa...:)Multumesc.