foto: Roxana Ghiţă
Ştii, prietene, cât e de neagră
cafeaua cu rom
când râdem în telefon
te întinzi leneş în cadă
şi ai dinţii maro
de ciocolată cu rom?...
Plesnetul surd al apei.
...
nişte
Acum 5 ani
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Plimbările mele
-
-
-
A bright winter's dayAcum 10 ani
-
A brief moment...Acum 10 ani
-
Parfumul inceputuluiAcum 10 ani
-
-
187Acum 13 ani
Despre mine
- Miriam
- mono no aware-conceptul nipon care m-a preocupat, poate, cel mai mult, cu a sa "evanescenţă a lucrurilor"
acum stiu de ce am facut aceasta fotografie :-)
RăspundețiȘtergeremultumesc, draga mea, cat iti multumesc...
lumea e un val imens de fractali înghesuiţi într-un pahar cu iubire. trebuie doar să întrevezi strălucirea.
RăspundețiȘtergereînăuntru.
Draga mea Roxana,unul dintre lucrurile cele mai placute in viata este ,cred eu,acest moment in care,langa cel drag,fiecare se bucura atat de mult,incat se naste,spontan,ideea multumirii;iar randurile mele s-au agatat,inconstient,de imaginea atat de fara limite visata intr-unul dintre visele cu care traim.
RăspundețiȘtergereFlipi,iti multumesc si ma bucur,totodata,daca clipocitul modest al apei din cada sau al cafelei mele cu rom ti-a evocat viermuirea fractalilor din potirul dragostei;daca a stralucit,pentru o clipa,acolo,inauntru.
RăspundețiȘtergere