Floarea

Foto: Roxana Ghiță

Prelucrare: Subsprâncene


Septembrie și felul ei de-a se ridica
zărind o dalie pe care să o iubească
erau ca și cum te-ai trezi și-ai privi
la prima oră acoperișurile.

Holiday

Vara era prea rece, după cât aşteptaseră,
 umerii sub umbrele se rostogoleau ca-n Utrillo;
s-au întâmplat, de asemenea, lucruri purtând cu sine ghemotocul acela
care se mişcă încolo şi-ncoace când nu poți face rost de un poncho-n octombrie.



Şi totuşi, pe lângă tine treceau una, şi imediat alta
femei cu împletituri imposibile,
iar parcul se comporta tot timpul ca o pădure plină de rouă
unde, la o pensiune în care ai la discreție plăcintă cu afine
adormi fără să ştii când, între cearşafuri scrobite.

Solstiţiu

În ziua care era cea mai lungă
avea pasul rar şi purta rochia
cu multe poteci albăstrii
pe o câmpie întinsă.

Era genul de situaţie-n care
alegeai un ruj strident  fără vreun risc
- chipurile avuseseră vreme să se bronzeze,
întreaga după-amiază ceva ca un leu
umblase încolo şi-ncoace, până plecase.

Iar seara putuse să se-ntindă-n tot patul,
să adoarmă târziu şi să se simtă frumoasă
în felul în care plaja intră în mare.

Casa mătuşii Kaitlin

Lungă şi-naltă mi se părea pe atunci casa mătuşii Kaitlin
şi păşeam cu băgare de seamă prin încăperile haşurate de mătura ei
aşteptând să apară domni care au stat cu buzele strânse la nuntă.


Ultima dată am întâlnit-o ca să-mi iau rămas-bun,
mărturisindu-i că am un iubit mărunţel, cu ochi aurii;
şi-am rămas mult timp amândouă-ntre  gândurile pe care se aşezau
particule fine de august şi de noiembrie
ca într-un Modigliani târziu.

Grădina mătuşii Kaitlin

Când a venit primăvara
mătuşa Kaitlin a plantat în şir drept crini albi şi mulţi trandafiri
şi a început să citească seara poezii cu rimă împerecheată,
scandând comme il faut ritmul trohaic.

Însă pe la începutul nepăsătorului iunie,
când grădina împrumutase o idee din respiraţia unui câine ce doarme adânc,
am văzut-o plecându-se până la pământ în mijlocul straturilor
şi căutând cu ochii-ngustaţi ceva care semăna mult cu nişte seminţe de mac.

Apusul

În după-amiaza aceea s-a gândit să plece puțin mai devreme.
Și-a împachetat sandalele, apoi le-a strâns cu tandrețe sub braț,
mersul ei era acela de toate zilele.

Lumina fierbinte a după-amiezii în stradă era
un pahar cu vin roșu ce se înălța toastând la apus
 - iar ea a făcut un gest după care sandalele au căzut într-un colț
 și-apoi  a luat-o cu pași repezi pe scurtătură.

Las Vegas

Era în vremea când aşteptam macii să se ivească
iar serile aveau loc în pahare din sticlă foarte subţire;
ploaia cădea ca şi când ai fi aruncat zarurile
fără să ştii să le prinzi.

O priveam cum stă atentă în intersecţie,
ridicându-se să prindă un murmur de pe sandalele înalte de plută;
în clipa în care picăturile au tăcut
paşii ei împărţeau printre faruri jetoane
şi zâmbete roşii la semafor.