Casa mătuşii Kaitlin

Lungă şi-naltă mi se părea pe atunci casa mătuşii Kaitlin
şi păşeam cu băgare de seamă prin încăperile haşurate de mătura ei
aşteptând să apară domni care au stat cu buzele strânse la nuntă.


Ultima dată am întâlnit-o ca să-mi iau rămas-bun,
mărturisindu-i că am un iubit mărunţel, cu ochi aurii;
şi-am rămas mult timp amândouă-ntre  gândurile pe care se aşezau
particule fine de august şi de noiembrie
ca într-un Modigliani târziu.

Grădina mătuşii Kaitlin

Când a venit primăvara
mătuşa Kaitlin a plantat în şir drept crini albi şi mulţi trandafiri
şi a început să citească seara poezii cu rimă împerecheată,
scandând comme il faut ritmul trohaic.

Însă pe la începutul nepăsătorului iunie,
când grădina împrumutase o idee din respiraţia unui câine ce doarme adânc,
am văzut-o plecându-se până la pământ în mijlocul straturilor
şi căutând cu ochii-ngustaţi ceva care semăna mult cu nişte seminţe de mac.