Eu nu am ştiut că e ea e femeia mea,
eu nu ştiam că trebuie să fiu bărbat.
Atunci când cauţi un scaun lângă ea
dumnezeu l-a pus acolo neapărat.
Ea are mare grijă ca multe să se-ntâmple,
să fie recoltă şi ochiul pământului să se umple.
Dar ea nu mi-a spus niciodată că eu, cum oi fi,
cu stele ce cad din ceruri cu mii
s-ajung într-o pajişte şi să fiu sărutat
uite, iubito, câte lucruri avem de uitat.
Liviu
