Aveau obiceiul de a ieşi la plimbare doar seara, într-o trăsură deschisă.
Mâinile ei cu brăţări argintii dădeau ca exemplu stelele,
iar când caii intrau domol în noapte, şoaptele lui deveneau strigăte.
În vara aceeam scris poemele ceaiului alb
- perdelele păreau să aibă umbre din cele mai vagi
- şi-un fir atât de subţire lega covorul de bambus
pe care el păşise încet, cerând mereu voie.
Toate-au trecut foarte repede
- ţesăturile mugurilor dorm în cutele satinate
când mângâi uşor bolul.