Nimic din ceea ce nu se mai întâmplase vreodată
n-a fost spus în conversaţia dintre toate cea mai sonoră.
Iar când au trecut după-amiezile-n care
a scris totul în jurnal sub formă de dialog
şi apoi serile ca respiraţia unui iepure
aflat singur pe câmp dintr-odată,
s-a întrebat ce anume protejează fiinţele vii
- nu părea să fie nici frigul,
nici ceva pe care l-ai înţelege
când te-ai juca pe-o bordură, cu resturi de sticlă pisată.
