Las Vegas

Era în vremea când aşteptam macii să se ivească
iar serile aveau loc în pahare din sticlă foarte subţire;
ploaia cădea ca şi când ai fi aruncat zarurile
fără să ştii să le prinzi.

O priveam cum stă atentă în intersecţie,
ridicându-se să prindă un murmur de pe sandalele înalte de plută;
în clipa în care picăturile au tăcut
paşii ei împărţeau printre faruri jetoane
şi zâmbete roşii la semafor.

Macii Olympiei

Erau acele dimineţi când nu suna ceasul
stropii cădeau, ciocolata o ronţăia pe-ndelete,
îndepărta uşor draperia, ca atunci când culegea maci
şi o distrau saboţii primiţi, erau moi,
gândul o ducea la o gaică slăbită.

În astfel de dimineţi mă chema, eu ştiam,
nu putea uita chipul meu măsliniu,
unghiile mi le făceam cu lac negru
- păstra şi zaţul, savura şi cafeaua
- când puneam zahăr brun, îi spuneam tot ce aştepta să audă.

Sezoane

În seara aceea de martie
am dat totul pe faţă:
că o iubesc şi tra-la-la.
Purta o rochie cu maci
şi mă privea fix în ochi.
Îmi place să păstrez în glastre
tufănele uscate
i-am mai spus
-şi ea a fost de acord.

E iarnă şi şedere, imperturbabil;
i-am înregistrat râsul pe o casetă
-ea a plecat în primăvară.


...