Simţise de mult că zilele acelea de toamnă
- atât de-nsorite, scurte şi neverosimil de reci -
nu puteau prevesti nimic bun;
de aceea a-nscenat aşteptări
care începeau, strict, la aceeaşi oră din seară.
Ceva care are nevoie în mod special de mătase,
unghii ca o coajă subţire de ou
şi neapărat o singură lampă
conţinea de fiecare dată povestea.
Mult mai târziu,
când nimic nu părea să mai aibă vreo importanţă,
urma să aibă loc acel gest
prin care ai vedea dintr-odată
că nu ţi-ai masat tâmplele cu parfum.
