Winter's Love

Iubirea ta de iarnă
e cu bocanci grei
- ştiu de ce întârzii,
o să-ţi pregătesc apă caldă,
îţi voi spune
că a fost bine azi,
că zăpada mi se părea albastră
şi toate curgeau uşor.

(Se poate să scoţi un suspin în cadă
neştiind ce să crezi).


...

Aceia

Ei stăteau drept în rând toţi,
se aliniau perfect la strigare
şi-şi sumeţeau mânecile
când se apucau de vreo treabă.

Ei aveau părul bogat toţi
şi le strălucea, în şuviţe egale,
ridicau o sprânceană când te plângeai
şi te luau aproape, dacă erai obosit.

Ei puteau fi distraţi de orice
şi păstrau daruri mici în chivoturi,
te aşteptau, drept în rând, toţi
când plecai peste mări şi ţări.


...

...

Rana

Prelucrare: Roxana Ghiţă


Îţi spun că sunt rănită
- şi "rănită" îmi dă idei noi despre insomnie
(nu ştiam mai nimic, mi-am dat seama),
mă mir cum de nu-i văd umbra pe ziduri
şi m-am trezit gândindu-mă la un pui opărit.

Umblu cu "rănită" prin casă şi mă aplec,
sunt neatentă, uit lucruri,
pierd clipa exactă în care să torn ceaiul,
nu mai ştiu ce mă fascina ieri la cartea aceasta.

De aceea probabil că spun inexact
că "rănită"-i acel pin alb, pirpiriu,
pe care-ţi ziceam că l-am zărit o clipă din tren
şi mi-am strâns haina pe mine.


...

Trezirile

Prelucrarea fotografiei: Roxana Ghiţă


Nu vreau să te-ntristez, îţi spun
că încă îmi plac fotografiile,
de aceea îţi trimit imagini vechi
(liniştea ta, când spui că mă ştii).

Iubite drag, chipul meu nu mai e
plin de surprize şi mituri, nehotărât spuneai,
nici florile nu mai trăiesc toate,
am luat altele-acum, de-ai vedea,

stau pe raftul unde ţineam ceaiurile
- a, şi-l prefer pe Mishima lui Kawabata,
iar vecinii de jos s-au mutat.

Şi totuşi, e bine cu tine în gând,
cum îţi povestesc totul, până şi trezirile mele
pentru care nu există îngăduinţă.


...

Prima ninsoare (dintr-o pagină de jurnal)

" Am vorbit azi, după mult timp, cu V. Din nou, aceeaşi tăcere înainte să ne despărţim, o tăcere de primă mână - asta nu mi se mai întâmplă decât atunci când ninge în fiecare an prima dată şi mă aşez la fereastră.
Îmi place s-o chem pe la mine, să măresc temperatura la termostat, să pregătesc ceainicul cu mişcări răbdătoare şi să scot din dulap ciocolata cea mai fină, şi cea mai amară, care îi place ei. O aştept, vorbim mult, sorbim boluri nenumărate, până când plantele de ceai se golesc de toate poveştile şi lumina moare, în staniolul răvăşit. Atunci, ca la o chemare, ne îndreptăm spre hol, nimic nu mai poate sparge tăcerea, eu îi ţin întotdeauna paltonul, într-un fel de îmbrăţişare nespusă,la fel cum nici ea nu mi-a spus niciodată cât de mult îi lipseşte gestul ăsta, deşi eu ştiu.
Şi astăzi o ascultam vorbind, cuvintele ei, albite de ger, riguroase, fără nimic irosit, te întrebi dacă le mai spune, aşa, şi altcuiva, aş fi luat-o cu mine şi aş fi rămas cu ochii închişi, cum fac iarna, cu hainele luate de-afară, nu m-aş mai fi despărţit.
Dar, în timp ce scriu, simt şi gândesc pe fundalul ăsta de alb sâcâitor, îmi dau clar seama că asociaţiile pe care le fac în legătură cu V. nu sunt spontane şi au la bază şi ceva livresc. Nu uit nicio clipă că e îndrăgostită de poemele lui Ivănescu, că îşi prelucrează toate fotografiile alb-negru, că şi-a transformat casa într-un zigurat impecabil, dungat de un furnir de abanos ce te face să fii singur, undeva într-o câmpie înzăpezită, cu arbori rari. Şi tac în faţa lui V. cum tac în faţa ninsorii, ştiu că orice cuvânt al meu s-ar auzi mai tare, un gest necontrolat ar răni copacii - şi nu ar mai fi iarnă nicicând. Iar pentru asta, cred acum, nu există decât două soluţii: să scriu ca Ivănescu sau să înceapă iarăşi să ningă şi noi să ne aşezăm la fereastră. "


...

Anunţ

Ceea ce m-a obosit pe mine
a fost că a trebuit mereu să-mi fac loc,
să îndepărtez lucruri,
să am încredere în gravitaţie
şi să-mi împart viaţa în ani.
(Eu, cu însuşiri excepţionale de plantă,
nici măcar pretenţia unei ferestre nu mă bântuia,
iar dacă era vorba de plăceri sau de oameni,
nu zic nu, i-aş fi încântat bucuroasă o clipă
- pentru cine era interesat).

Şi-ncă de la-ntâlnirea cu ştiinţa am priceput
că cel mai mult de furcă îmi vor da ecuaţiile
- toate gradele lor şi termenii greu de aflat,
din care a trebuit să dau examen.

Nu că aş avea acum vreo pretenţie
- anunţ doar că sunt obosită,
obosită aşteptând să se pună egalul,
obosită aşteptând încântarea
- pentru cine e interesat.


...

Visul

Azi-noapte am visat o iubire
- era albă, uşoară şi strălucea la răstimpuri,
când ne atingeam mâna din întâmplare,
sau când vedeam o floare pe drum, din senin.

Imaginile sunt oarecum şterse,
nu aş putea, la trezire, să-ţi descriu chipul,
nici cuvinte prea mari nu cred că-mi spuneai,
însă mă simt cumva limpede şi mai pregătită
să adorm iarăşi.


...