Reverii

Scaunul ieșise din noapte și lăsase acolo toate amintirile zilei
- clipa aceea, pe care nu se aștepta s-o-ntâlnească
îmbrăcase marginile de lemn, se lăsase apoi ca o husă,
iar în moliciune ea curând și-a dat seama
că nu vrea decât să se așeze mai bine.

Mâinile i s-au lungit,așadar, și i s-au așezat pe talia caldă,
mai trebuia doar pleoapele să le-nchidă o idee mai strâns
- când aerul a fost plin de stridențe-aurii:
fluturii de os, din brățara albastră
se chemau, se-nălțau și dansau iute sub lampă.

Se făcuse iar noapte.

Iglu

Știam că drumurile prea lungi o obosesc în ultima vreme,
așa că am rugat-o să facem doar câțiva pași, în jurul podului
- acolo se vedea gheața limpede, luminoasă ca un condur de argint.

Ea m-a strâns cu putere de braț, povestindu-mi din nou
despre iarna în care mă găsise adormită-n zăpadă
și cum i-am vorbit, apoi, zile-ntregi despre peșteri.

Iernile (III)

Ierni la rând avusesem aceeași dorință:
ca, fie și pentru o singură clipă,
mâinile mele să devină niște ace scânteietoare
în acel drum cu trunchiuri de zadă
pe care ea pleca de la mine doar noaptea,
pierzându-se atât de repede-n întuneric,
încât rămâneam fără glas.

Astăzi m-am trezit, aveam dorul acela
- îmi lăsase ceva la fereastră, probabil călcase ușor:
- o oglinjoară cât palma, cu ramele de lemn argintat.

Iernile ( II )

Știam că iarna nu îi place să povestească pe larg
- și ieșeam amândouă în câmpiile albe
arătându-ne urme de vrăbii.

O vedeam tresărind
ori de câte ori atingea din întâmplare zăpada,
deși purtase mai tot timpul brățări de argint.

Iarna, eu nu am rugat-o niciodată nimic
- tânjeam, doar, să îi văd părul cum se revarsă
lângă talia atât de subțire-n cordon.

Iernile (I)

De câte ori o mângâiam avea părul cald,
iar ochii ei albaștri nu și-au schimbat nuanța nicicând;
îmi vorbea despre lucruri doar după ce ele treceau
și-avea felul ei de a întoarce ușor spatele
când o-ncânta o priveliște.

Mi-am petrecut iernile așteptând prin ninsoare
clipele când ea revenea agale spre mine
și surâdeam amândouă- n mulțime.

Ipoteze

Era, asta știu sigur, una dintre căldurile de iulie,
când mi-a întins un pahar cu apă - cu adevărat limpede
- prin el, eu am privit, de pe drum, câmpurile.

S-a făcut foarte frig în zilele astea
și-mi fac mereu ceai, și-mi încălzesc genele,
pe-nserat,văd aburul și ceața cum se ridică
și nu-mi amintesc nicidecum
dacă erau doar trandafiri micuți și sălbatici
sau pe coline se legănau în vânt albăstrele.

I was writing to you from Shanghai/Îți scriam din Shanghai

And many thanks for my friends, Roxana, Cristina and James, who made me a surprise by translating my little poem in their specific warm manner:

I was writing to you from Shanghai --
there it rains thick and often,
in golden drops under the streetlight.

I had bought myself a pale kimono
and picked flowers from an herbarium --
they suited me, I have olive temples.

In the row of lamps
I had to keep changing the paper--
your raincoat was wet and heavy.

Mother would bring me supper,
telling me again
not to strain my eyes by candlelight.

***

Îți scriam din Shanghai
- acolo plouă mult și des,
stropii sunt aurii de sub felinar.

Îmi cumpărasem un kimono pal
- luasem florile dintr-un ierbar,
îmi venea bine, știi, lângă tâmplele măslinii...

În șirul acela de lampadare
mereu trebuia schimbată hârtia,
iar pelerina ta era udă și grea.

Mama îmi aducea cina
și îmi spunea
să nu-mi mai stric ochii la lumânare.